PELTIGÉRA (cuv. lat.) s. f. Lichen din familia peltigeraceelor, întâlnit în locuri umbroase și umede, pe mușchi, lemne și putregaiuri, comun regiunilor montane (Peltigera canina). Talul are numeroși lobi mari, flexibili, întinși pe substrat, care conține metionină. Folosit împotriva turbării.