PEDESTRIME s. f. (În trecut) Oaste care se deplasează și luptă pe jos; infanterie. Alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos... și apoi călărimea. ISPIRESCU, L. 197. Pedestrime la strîmtoare și călărime la șes. HASDEU, R. V. 85. Pedestrimea moldovenilor se rînduia în gloate adînci. BĂLCESCU, O. 1125.