pecetuí, pecetuiesc, (pecetlui, pecerli), v.t. 1. A lega, a închide, a astupa: „Tăt scria șî să gândia, / Cartea o pecetuia” (Papahagi, 1925: 191). 2. A pune pecete: (ref. la sticla de pălincă) „Pecerlită-n flori de mac / Poate că-i bună de leac. / (…) / Când dai s-o despecerlești / De miros tot te topești” (Bilțiu, 1996: 382). ■ A pecetlui groapa: „Nici atunci nu te-oi uita / Când mi-or pecetlui groapa / Că ți-a fost dulce gura” (Brediceanu, 1957: 76). – Din pecetlui.