pecetluitură sf [At: R. POPESCU, I, 576 / P: ~tlu-i~ / Pl: ~ri / E: pecetlui + -tură] 1 (Înv) Pecetluire (3). 2 (Îvr) Plic sigilat.

pecetluitură f. bilet cu pecetea domnească: Dumitrașcu Cantacuzino scoase în 1675 dăjdii noi cu pecetluituri.

pecetluitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Scrisoare pecetluită cu pecetea domnească.

pecetluitură, pecetluituri, s.f. (înv.) rezoluție, act, aprobare întăritură cu o pecete.