PECETLUIT, -Ă, pecetluiți, -te, adj. 1. Închis și sigilat, ștampilat. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor. GALACTION, O. I 77. Patronul se ridică greoi de pe scaun, cotrobăi pe sub tejghea și scoase la lumină o butelie pecetluită. BART, E. 327. Are să dea o scrisoare pecetluită. GOLESCU, Î. 50. 2. (În trecut) însemnat, stigmatizat, înfierat în semn de recunoaștere sau ca pedeapsă. Acest vrednic bărbat muri în Constantinopol, cu hainele pecetluite pe dînsul; trupul lui, supus de turci la această osîndă, fu adus în țară și înmormîntat în tinda mitropoliei de la Tîrgoviște. ODOBESCU, S. I 254. A doua zi pînă în ziuă, Clucerii era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53.