PAȘALÎC, pașalîcuri, s. n. (În evul mediu) Provincie a imperiului otoman guvernată de un pașă; provincie sau țară subjugată de turci și condusă de un pașă. Sinan-pașa cel grozav, cel ce venise să facă țara pașalîc, împins fiind de valurile turcilor fugăriți, căzu cu cal cu tot de pe pod în mocirlă. ISPIRESCU, M. V. 25. La 1522, turcii îndrăzniră a declara țara pașalîc. Această lovitură deșteptă pe romîni, primejdia ce-i amenința îi uni și, supt Radu de la Afumați, ei se luptară vitejește pentru drepturile naționale și triumfară. BĂLCESCU, O. I 194. ♦ Fig. Țară în care domnește despotismul; guvernare despotică. Guvern îi aista?.. vă-ntreb boieri, guvern regulamentar ori «pașalîc» în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341.