PAZVANTLIU, pazvantlii, s. m. (Învechit) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu; p. ext. hoț, tîlhar, pungaș. (Atestat în forma pazvantlîu și pazvîntlîu) Din raia... se repezeau turcii pîlcuri, călări, după jaf... Daud era căpetenia pazvîntlîilor. STANCU, D. 10. Ne-am pomenit într-o zi cu două sute de pazvantlii că-l înconjoară de toate părțile. FILIMON, C. 134. – Variante: pazvantlîu, pazvîntlîu s. m.