PATENTARE s. f. 1. Acțiunea de a patenta. 2. (Tehn.) Călirea unui metal în plumb. Cuptor de patentare. ♦ Tratament termic aplicat unei sîrme de oțel, constînd dintr-o încălzire la o temperatură mare, urmată de o răcire bruscă, pentru a da metalului o structură care permite o tragere mai ușoară și a asigura sîrmei obținute o rezistență mai mare.