PASIVITATE s. f. 1. Starea celui pasiv; lipsă de activitate, renunțare la acțiune. Adevăratul comunist este un om de acțiuni energice și bine orientate, căruia îi sînt străine pasivitatea și nepăsarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2845. 2. (Chim.) Fenomen prezentat de unele metale (fier, crom, aluminiu etc.) de a nu fi atacate de unii acizi concentrați, fiind însă atacate de aceiași acizi cînd sînt diluați.