PASIONA, pasionez, vb. I. Tranz. A interesa (pe cineva) îndeaproape, a-i trezi cuiva o pasiune. Nu-l mai pasionau peripețiile altora. îl acaparaseră total peripețiile proprii. C. PETRESCU, C. V. 47. Nici nu mi-aș fi închipuit, tată, că te poate pasiona atît de mult politica. REBREANU, R. I 263. Proces care începuse a pasiona toată lumea portului. BART, E. 265. ♦ Refl. A fi cuprins de o pasiune (pentru ceva), a fi captivat (de ceva). A se pasiona pentru o problemă. – Pronunțat: -si-o-.