parodontoză s. f. (med.) ◊ „În Capitală funcționează primul centru de parodontologie din țară. Șase medici stomatologi și cadre medii de specialitate asigură efectuarea tratamentului contra parodontopatiei sau, cum mai este cunoscută, parodontozei (boală a gingiilor, care face ca, în timp, dinții să devină mobili și să cadă). Tratamentul, rod al unei îndelungate cercetări, constă în implantarea unor biostimulatori de os uman deproteinizat (denumit «osminerale») în septurile osoase intermediare.” R.l. 14 XI 75 p. 5; v. și celulomicrobian [var. paradontoză] (din fr. parodontose, germ. Parodontose; cf. it. parodontosi, rus. parodontoz; L; Th. Hristea P.E. 133, Th. Hristea în R.lit. 5 VI 80 p. 8; DZ, DM; DN3)