Definiția cu ID-ul 504588:
Etimologice
parip (paripi), s. m. – Cal tînăr, bidiviu. Mgr. πάριππος (Cihac, II, 684), ngr. παρίππι, cf. sl. paripŭ „mîrțoagă”, sb., cr., slov. parip, mag. paripa. Der. din sl. (Miklosich, Lexicon, 555) sau din mag. (Gáldi, Dict., 150) e mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv.