PARIMIE, patimii, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Proverb. Paza bună trece primejdia rea, zice parimia. FILIMON, C. 79. ♦ Pildă, sentință, maximă. Să lăsăm parimiile, ca să nu întîrziem învățătura copilului. SADOVEANU, D. P. 19. D-ta ești un om cetit!... Ai vorbe cu parimii. ALECSANDRI, T. 1232. ♦ Citire din Vechiul Testament la anumite slujbe religioase. 2. Formulă în versuri, la jocurile de copii. Una din parimiile arătate la jocul de-a ascunsele. ISPIRESCU, la TDRG. – Variantă: paremie s. f.