PARIGMENON s. n. reluare într-un vers sau într-o unitate sintactică a unor părți de vorbire cu aceeași rădăcină. (< fr. parigmenon)

parigmenon (gr. parigmenon, din para „alături” și igmainon „revenit”), figură pe care o constituie prezența, în propoziție sau vers, a unor părți de vorbire (nominale ori verbale) cu aceeași rădăcină (R): „O sută de ani nu s-a clintit un fir de păr din locul lui, și s-au simțit mai străini străinii, în țară înstrăinată.” (T. Arghezi) P. se mai numește în latinește și „figura per pleonasmon”, ceea ce ar însemna că este vorba despre o figură care poate fi pleonastică. • Ca mai toate figurile, p. poate fi întâlnit și în limba comună: „... când cu gândul nu gândești.” „- tot de-o moarte are să moară.” (I. Creangă) Sin. figură etimologică.