Definiția cu ID-ul 696459:
Enciclopedice
PARHON, Constantin I. (1874-1969, n. Câmpulung), endocrinolog și om politic român. Acad. (1939), prof. univ. la Iași și București. Președinte de onoare al Acad. (1948-1969). Președintele Parlamentului României (1946). Președinte (1947-1948) al Prezidiului Provizoriu al Republicii Populare Române; din apr. 1948 până în iun. 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naționale (șeful statului). Director (1930-1940) al Institutului pentru Boli Nervoase, Mintale și Endocrinologice, al Institutului de Endocrinologie (1947-1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). Creatorul școlii românești de endocrinologie și unul dintre protagoniștii ei pe plan mondial în perioada constituirii acesteia ca disciplină științifică independentă. Autorul primei cărți de endocrinologie din lume („Secrețiile interne”, în colab. cu M. Goldstein, 1909). A izolat și descris maladii noi: sindromul hiperhidropexic (sindromul lui P.), nanismul hiperpofizar. Contribuții importante în biochimia sindroamelor endocrine, la studiul valorii endocrine a epifizei și timusului, în biologia vârstelor („Bătrânețea și tratamentul ei”, „Biologia vârstelor”), în rolul glandelor paratiroide asupra metabolismului calciului. Tratate („Manual de endocrinologie”, în colab.). Alte lucrări: „Traité d’endocrinologie. Les sécrétions internes au point de vue morphologique, chimique, physichologique, pathologique et thérapeutigue” (în colab.), „Psihozele afective”, „Opoterapie”, „Endocrinologia ambrionară” (în colab.). Membru al mai multor academii străine.