paretisis sn [At: ANTIM, P. XXVII, 9 / V: ~tesis, ~tis, ~tisă sf, ~ritis / E: ngr παραίτησις] 1 (Înv) Demisie, mai ales dintr-o înaltă funcție bisericească. 2 (Îvr) Oprire a unei activități, funcționări etc.

paretesis sn vz paretisis

paretis sn vz paretisis

paretisă sf vz paretisis

paritis sn vz paretisis

parètis n. demisiunea unui arhiereu: paretis dela episcopie. [Gr. mod.].

parétis n., pl. urĭ (ngr. parétisis, vgr. paraítesis). Vechĭ. Demisiune.

PARETISIS s. v. demisie.

paretisis s. v. DEMISIE.

paretis s. n. – Demisie (a unui prelat). – Var. paretisis. Ngr. παραίτησις (Tiktin; Gáldi 221). – Der. paretisi, vb. (a demisiona, a părăsi o funcție), din ngr. παραιτούμαι, viit. παραιτηθῶ.

paretisis s.n. (înv.) 1. demisie (dintr-o înaltă funcție bisericească). 2. încetare, oprire, suspendare (a unei activități, funcționări).

paretis s.n. (înv.) demisia unui arhiereu.