2 intrări
- paretisire paratisire
- paretisi paratesi paratisi paritisi
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
paretisire sf [At: AR (1829), 2162/17 / V: parat~ / E: paretisi] (Înv) 1 Părăsire a unei funcții, demnități. 2 Demisie. 3 Abdicare.
paratesi v vz paretisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paratisi v vz paretisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paratisire sf vz paretisire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paretisi [At: (a. 1812) GÁLDI, M. PHAN. 221 / V: ~ratesi, ~ratisi, ~ritisi / Pzi: ~sesc / E: ngr παρήτησα (aor παραιτῶ] (Înv) 1 vt (C. i. funcții, demnități) A părăsi. 2 vi A demisiona. 3 vi A abdica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paritisi v vz paretisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paretisésc v. intr. (ngr. paretúme, viit. paretithó). Vechĭ. Demisionez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PARETISÍRE s. v. demisie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paretisire s. v. DEMISIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARETISÍ vb. v. demisiona.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paretisi vb. v. DEMISIONA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
paretisí, paretisésc, vb. IV (înv.) 1. a părăsi, a renunța..., a lăsa. 2. a demisiona.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||