pareneză, pareneze s. f. Predică ocazională rostită de clerici în anumite împrejurări bisericești sau din viața socială, în care se expune semnificația evenimentului și se dau lămuriri, sfaturi și îndemnuri la virtute. Are două genuri: panegiricul și necrologul. – Din fr. parenèse, gr. parainesis.