PARADOX, paradoxe, s. n. 1. Opinie (de obicei absurdă) contrară adevărului îndeobște acceptat; p. ext. nepotrivire, ciudățenie. Un scriitoraș necunoscut care caută să ajungă celebru prin paradoxe. GHEREA, ST. CR. I 14. Să nu se pară un paradox această zicere. NEGRUZZI, S. I 312. 2. (În știință, mai ales în expr.) Paradoxul hidrostatic = faptul (ciudat în aparență) că presiunea unui lichid este aceeași în orice punct al unei suprafețe orizontale și nu depinde de forma vasului. Paradox geometric = figură geometrică care, privită fugar, duce la concluzii greșite sau la contraziceri aparente.