PAPUGIU, papugii, s. m. Om de nimic, care umblă după învîrteli, se ține de înșelăciuni. La divanuri au fost cocoțați papugiii. Slujbele nu mai sînt date după rang și obraz. PAS, L. I 107. Unii îl făceau, nu e vorbă, pișicher, papugiu de București. DELAVRANCEA, S. 24. Iaca, niște papugii... niște scîrța-scîrța pe hîrtie! îi știm noi. Mănîncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară și pișicherlîcuri. CARAGIALE, O. I 44.