papugiu În SCL, VII, p. 274, ocupîndu-mă de istoria lui potlogar, am arătat că, după părerea mea, sensul primitiv nu a fost „cel care pune petece la încălțăminte”; cu această ocazie am vorbit, prin asociație de idei, de papugiu, explicat de unii ca pornind de la sensul de „cizmar”, iar de TDRG ca „cel care păzește papucii în vestiar”. Scriban crede că s-a pornit de la obiceiul „de a bea la chefuri din fesurile sau din papucii damelor”, ceea ce mi se pare încă mai puțin în acord cu sensul actual. Am presupus în articolul citat că papugiu a fost cel care umbla în papuci, într-o vreme cînd oamenii bine situați purtau cizme sau cel puțin ghete. Văd acum și altă posibilitate: în BPh., X, p. 9, M. L. Wagner publică note de argou turcesc și inserează și pe panduflaci „hoț de buzunar”, înțeles la origine ca „om care umblă în papuci, ca să nu i se audă pașii”. Este posibil ca papugiu, în românește, să fi pornit de la aceeași idee.