PAPÍRUS (< fr., lat.) s. n. Plantă erbacee higrofită din Africa tropicală și subtropicală, din familia ciperaceelor, înaltă de peste 1 m (Cyperus papyrus). Folosită și ca plantă ornamentală, pe malul lacurilor artificiale sau naturale. ♦ Material pentru scris, obținut de egipteni și romani din tulpina acestei plante; document scris pe un astfel de material. Date la care a început fabricarea p. este situată la c. 3500 î. Hr. Unul dintre cele mai vechi manuscrise egiptene, complet și datat, este Papyrus Prisse, culegere de maxime scrise cu cerneală roșie și neagră în milen. 3 î. Hr. În Grecia a pătruns doar în sec. 6 î. Hr., răspândindu-se apoi în toată lumea greco-romană; din sec. 4 î. Hr. a început să fie înlocuit treptat cu pergamentul. A fost totuși folosit prin cancelarii până în sec. 10-11, ca suport pentru acte, diplome, scrisori.