PAPAINOG, papainoage, s. n. (Mai ales la pl.) Picioroange, catalige. Și-a adus nevastă de la oraș, nevastă care umblă în vîrful picioarelor. Ca-n papainoage. STANCU, D. 92. ◊ (Ironic) Încălțăminte de lux, croită din piele de ciubotă și lucrată în papainoage. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 96. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi de sus, în bătaie de joc.