papaciupă sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~ufă / Pl: ~pe / E: cf papacioc, ciufă] 1-2 (Mun; dep) Femeie (urâtă și) îmbrăcată ridicol.

papacĭúpă și -úfă f., pl. e (alb. patačüftă, chiftea de carne, adică „ceva inform”. Pata- e nedescoperit încă, ĭar čüftă e var. din kĭüftă, chiftea). Bz. Iron. Femeĭe urîtă și îmbrăcată ridicul.

papaciufă sf vz papaciupă

papaciupă s.f. (reg.; ir.) femeie urâtă, îmbrăcată ridicol.