PANTEON s. n. 1. Clădire, considerată ca monument național, în care se depun rămășițele pămîntești ale oamenilor iluștri. ◊ Fig. Galeria oamenilor iluștri ai unei țări. Locuința mea va fi în curînd în neant, numele meu în panteonul istoriei. CAMIL PETRESCU, T. II 591. 2. (La vechii greci și romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. Panteonul din Roma. – Pronunțat: -te-on.