2 definiții pentru pantelism
Explicative DEX
PANTELISM s.n. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot, teleos – scop].
PANTELISM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: pantelism
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pantelismsubstantiv neutru
- 1. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. DN
- 1.1. Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. DN
-
etimologie:
- pantélisme DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.