PANSA, pansez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o rană sau la un organ bolnav) A lega, a bandaja; p. ext. a îngriji aplicînd medicamentele, dezinfectantele și pansamentele necesare. A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289. ◊ Absol. De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45. 2. (Cu privire la cai sau la vite) A curăța de murdărie cu țesala și cu peria.