PANLOGÍSM (< fr., germ.; {s} panza + gr. logos „rațiune”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia tot ce este real este inteligibil. P. este, în special, maxima filozofilor logiciști din Școala de la Marburg (sec. 19) și a fenomenologiei lui Husserl. În sens mai larg, este p. orice filozofie pentru care Dumnezeu (sau absolutul) poate fi el însuși conceput (p. lui Hegel, p. lui Leibniz).