Definiția cu ID-ul 925804:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANDUR, panduri, s. m. 1. Soldat din oastea pămînteană neregulată, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, alcătuită mai ales din țărani olteni. Grigore Ghica puse temelie armatei romînești, organizînd trupul de panduri. BĂLCESCU, O. I 35. Soarele n-a răsărit, Florile n-au înflorit, Ci oștile-au tăbărît, Mîndre cete-au poposit De plăieși și de panduri Ca de șoimi și de vulturi. TEODORESCU, P. P. 477. ♦ Luptător oltean din oastea de voluntari organizată de Tudor Vladimirescu. Tudor chema pe panduri, pe plăieși... la viață și la arme. GALACTION, O. I 157. Vine-un chiot dinspre munte. Vine freamăt din păduriTudor domnul vine-n frunte, Cu mulțimea de panduri! COȘBUC, P. II 109. Vino de privește-oltenii; Vin de vezi pandurii mei; Vin de vezi mehedințenii De sînt ca vrîncenii tăi. BOLLIAC, O. 179. ♦ Ostaș în serviciul poliției, după desființarea vechii miliții naționale. Fugea de potiră și de panduri, cît putea; dar cînd îl încolțea, apoi se apăra. GHICA, S. 289. Frunzuliță miez de nucă, Vin pandurii să mă ducă, Într-un mijloc de oraș, Să-mi fac slujba-n calarași. ȘEZ. I 110. 2. Militar din divizia de voluntari «Tudor Vladimirescu», constituită din prizonieri romîni pe teritoriul U.R.S.S., care a luptat, alături de armata sovietică, împotriva fascismului german, pentru eliberarea patriei noastre și care a format nucleul armatei noastre populare. 3. (În balada populară) Haiduc. Du-mă, roibule-n colnic Să port arme de voinic, Du-mă, roibule-n păduri Să port arme de panduri. TEODORESCU, P. P. 350. De șese-ntovărășit, Toți voinici, aleși panduri, Oaspeți ageri de păduri. ALECSANDRI, P. P. 162.