PANAITESCU, Petre P. (1900-1967, n. Iași), istoric și filolog român. M. coresp. al Acad. (1934), prof. univ. la București. Cercetător și consultant științific (1954-1965) la Institutul de Istorie „N. Iorga”. Studii și cercetări îndeosebi în domeniul istorie medievale românești. A publicat ediții critice atât ale unor documente de arhivă („Corespondența lui Constantin Ipsilanti cu guvernul rusesc. 1806-1810”, „Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul”, „Documentele Țării Românești. I. Documente interne. 1369-1490”), cât și scrieri ale cronicarilor („Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan. Ediție revăzută și completată de P.P. Panaitescu”, Grigore Ureche, Miron Costin și parțiale ale cărturarului Dimitrie Cantemir). Un loc aparte în cercetările sale l-au ocupat relațiile româno-polone și româno-slave, mai ales sub raport cultural („Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Gr. Ureche și Miron Costin”, „L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev, dans les Principautés Roumaines”, „Călători poloni prin Țările Române”, „Emigrația polonă și revoluția română de la 1848. Studii și documente”), ca și problematica evoluției social-economice, a instituțiilor a vieții materiale în general („Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială”, „Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală”). Acestora li se adaugă monografii de mare autoritate științifică: „Mihai Viteazul”, „Mircea cel Bătrân” și „Dimitrie Cantemir”, precum și contribuțiile în domeniul culturii române: „Începuturile și biruința scrisului în limba română”, „Introducere în istoria culturii românești”.