13 definiții pentru pamente pamet pamăt pamete paminte pamite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pamente sf [At: PSALT. HUR. 81r/12 / V: (îrg) pamet sm, (înv) ~ete, ~min~, ~mite / Pl: ~nți / E: slv памѧтиѥ] 1 (Înv) Amintire. 2 (Pex) Ceremonie religioasă pentru un mort. 3 (Trs; îf pamet) Necaz.

páme(n)te f., pl. țĭ (vsl. pamentĭ, sîrb. bg. pamet. V. pomană). Vechĭ (sec. 16-17). Pomenire, amintire. – Și pámi(n)te.

pamet1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~măt / Pl: ? / E: srb pamet] (Ban; Olt) 1 Pricepere. 2 Înțelepciune.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁMENTE s. v. amintire, memorie, pomenire.

pamente s. v. AMINTIRE. MEMORIE. POMENIRE.

PÁMET s. v. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit.

pamet s. v. DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paménte (-ți), s. f. – Amintire, memorie, comemorare. – Var. pamete, pamî(n)te. Sl. pamętĭ (Tiktin), cf. bg., sb. pamet. Sec. XVII, înv. E dubletul lui pamet (var. pamăt), s. n. (Olt., Trans., minte, inteligență), din sb.

Intrare: pamente
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pamente
  • pamentea
plural
  • pamenți
  • pamențile
genitiv-dativ singular
  • pamenți
  • pamenții
plural
  • pamenți
  • pamenților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pamet
  • pametul
  • pametu‑
plural
  • pamete
  • pametele
genitiv-dativ singular
  • pamet
  • pametului
plural
  • pamete
  • pametelor
vocativ singular
plural
pamăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pamete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paminte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pamite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)