PALMAC, palmace, s. n. (Mold.) Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 3,484 cm și echivalînd cu a opta parte dintr-o palmă. [Din cal] mai rămăsese coșul gol al coastelor și cîteva palmace de piele întinsă pe cap și pe spinare. MIRONESCU, S. A. 120. Neabătîndu-mă adică din cale cu un palmac măcar la dreapta sau la stînga, mă întorsei pe același drum la întăriturile mele. HOGAȘ, M. N. 183. Am văzut că era un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. Palmac de pămînt (sau de moșie) = suprafață mică de pămînt cultivabil. Pe palmacul lui de pămînt trebuia să-și ridice fiecare vitele și plozii. GALAN, Z. R. 89. Și tu vrei să pui bir pe pămînt? – Vreu, cu atît mai mult că n-am nici un palmac de moșie. ALECSANDRI, T. 1660.