PALINGENEZÍE (< fr.; {s} palin- + gr. genesis „naștere”) s. f. 1. (FILOZ.) Doctrină pitagoriciană despre reîncarnarea continuă a sufletelor care n-au trăit o viață suficient de perfectă, preluată de Platon și încorporată în demonstrația sa că sufletul este nemuritor. ♦ Concepție stoică despre reîntoarcerea periodică și eternă a acelorași evenimente. ♦ Concept folosit în teoriile despre istoria umană ca „ciclu” și „reîntoarcere periodică” (Spengler, Toynbee). ♦ Fig. Înnoire, regenerare (morală). 2. Concepție de factură providențialistă, formulată (1827) de către scriitorul și filozoful francez P. Ballanche, potrivit căreia istoria omenirii, fiind o succesiune de cicluri, se desfășoară conform unei succesiuni de cicluri, se desfășoară conform unei formule generale, astfel că fiecare popor parcurge aceleași etape, reproduce aceeași succesiune a transformărilor, totul fiind îndreptat spre realizarea unui scop general. 3. (BIOL.) Concepție cu caracter preformist, formulată (1769) de naturalistul Elvețian, Ch. Bonnet, potrivit căreia perfecționarea viețuitoarelor are loc pe calea evoluției lente.