Definiția cu ID-ul 551512:

Enciclopedice

Palestina, regiune istorică în Orientul Apropiat, cuprinsă între Marea Mediterană și deșertul Siriei, numită la început Canaan, apoi „țara iudeilor” sau Iudeea, leagănul creștinismului. Locuită succesiv de triburile semitice ale canaanenilor, filistenilor, amoriților și moabiților, în mileniul 2 î. Hr. evreii se constituie într-un stat, care se scindează în sec. 10 î. Hr. în două regate: Israel și Iudeea. Palestina a fost ocupată succesiv de perși (sec. 4 î. Hr.), de macedoneni (sec. 4-1 î. Hr.), de romani (sec. 1 d. Hr.), de arabi (sec. 7 d. Hr.), de cruciați (ec. 11 d. Hr.) și de sultanii Egiptului (sec. 12 d. Hr.). Din 1516 a fost stăpânită de Imperiul otoman până în 1917, când a fost ocupată de trupele britanice. Teritoriu sub mandat britanic până în 1947, când s-au creat aici două state: evreiesc și arab. La 14 mai 1948 a luat ființă oficial statul Israel.

Exemple de pronunție a termenului „palestina” (28 clipuri)
Clipul 1 / 28