PALERMO, oraș în Italia insulară (Sicilia), port la golful cu același nume al M. Tireniene; 688,7 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. navale, aeronautice și electrotehnice. Ind. chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), textilă, a sticlăriei, cimentului, tutunului, poligrafică, alim. Export de vinuri, fructe și minereuri. Renumit centru turistic, balnear și cultural. Universitate (1779). Muzeu de arheologie. Teatru. Parco della Favorita (1799). Monumente: bisericile San Giovanni dei Lebbrosi (1071-1072), San Giovanni degli Eremiti (1132-1148), în stil maur, Martorana (1143, restaurată în sec. 16 și 17), Magiore (1150), San Cataldo (1160), Santa Cristina (1171-1174), Santa Maria Maddalena (1184-1186), Santa Catarina (1566-1596); capela Palatina (1132-1140), în stil bizantin; Domul (1170-1185, cu adăugiri din sec. 14-15 și 18), în stil gotic; oratoriul S. Zita (1154-1166, refăcut în sec. 16, cu parc); palatele Chiaramonte (1307-1380), Pretoria (1463), Villadorata-Galati (1791); Fontana Pretoria (1554-1555). Fundat de fenicieni (sec. 8 î. Hr.), a fost stăpânit succesiv de cartaginezi (sec. 5-3 î. Hr.), de romani (sec. 3 î. Hr.-5 d. Hr.), de ostrogoți (sec. 6), de bizantini (din 535), de arabi (din 831) și de normanzi, care l-au ocupat în 1072. A fost capitala Regatului Siciliei (1130-1284; 1734-1816); cucerit de francezi (din 1282), ca urmare a unei răscoale cunoscute sub numele de „Vecerniile Siciliene”. A avut un rol important în Revoluția de la 1848-1849 din Italia. Cucerit de Garibaldi (1860), s-a unit cu Italia (5 nov. 1860). Aici și-a petrecut ultimii ani din viață, în exil, N. Bălcescu (decedat la 15 nov. 1852). În Antichitate s-a numit Ranamus.