PALEOENDEMÍT (< fr.) s. n. Endemit care își are originea într-un trecut geologic relativ îndepărtat (Terțiar, Mezozoic și chiar Paleozoic, de ex. în cazul unor pești), prezentând de multe ori caracter arhaice. Au avut, în general, o răspândire mult mai largă în vremea respectivă, dar arealul lor s-a restrâns treptat din cauza modificării condițiilor de viață și concurenței cu speciile mai evoluate, astfel că nu au reușit să supraviețuiască decât local (de obicei, în condiții de izolare geografică sau în biotipuri care le-au oferit un mediu special). Unele p. sunt considerate adevărate „fosile vii”. Sin. paleoendemism, endemit regresiv.