palanețe ssp [At: BULET. GRĂD. BOT. V, nr 3-4, 56 / E: nct] (Bot; Trs) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis). corectat(ă)

palaneț sn [At: CADE / V: pălăniță sf / Pl: ~e / E: ucr паляниця] (Trs) 1 Turtă făcută din aluat de pâine, coaptă pe vatră sau pe plită, uneori umplută cu brânză, cu urdă, cu magiun etc. Si: (reg) langălău, grăbițel. 2 (Pex) Pâine nedospită și prost coaptă.

pălăniță sf vz palaneț

palaneț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”.

PALANEȚE s. pl. v. ruși-de-toamnă.

palanețe s. pl. v. RUȘI-DE-TOAMNĂ.

PALANEȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pâine numită ~.)

*PALANEȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pîine numită ~.)

palanețe s.n. pl. (reg.) nume de plantă.

palaneț, palanețe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel.