opțiuni

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palanețe ssp [At: BULET. GRĂD. BOT. V, nr 3-4, 56 / E: nct] (Bot; Trs) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis). corectată

palaneț sn [At: CADE / V: pălăniță sf / Pl: ~e / E: ucr паляниця] (Trs) 1 Turtă făcută din aluat de pâine, coaptă pe vatră sau pe plită, uneori umplută cu brânză, cu urdă, cu magiun etc. Si: (reg) langălău, grăbițel. 2 (Pex) Pâine nedospită și prost coaptă.

pălăniță sf vz palaneț


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALANÉȚE s. pl. v. ruși-de-toamnă.

palanețe s. pl. v. RUȘI-DE-TOAMNĂ.

PALANÉȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pâine numită ~.)

*PALANEȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pîine numită ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palanéț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

palanéțe s.n. pl. (reg.) nume de plantă.

palanéț, palanéțe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel.

Intrare: palanețe
palanețe substantiv neutru
substantiv neutru (N90)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • palanețe
  • palanețele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • palanețe
  • palanețelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: palaneț
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palaneț
  • palanețul
  • palanețu‑
plural
  • palanețe
  • palanețele
genitiv-dativ singular
  • palaneț
  • palanețului
plural
  • palanețe
  • palanețelor
vocativ singular —
plural —
pălăniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)