palaneț sn [At: CADE / V: pălăniță sf / Pl: ~e / E: ucr паляниця] (Trs) 1 Turtă făcută din aluat de pâine, coaptă pe vatră sau pe plită, uneori umplută cu brânză, cu urdă, cu magiun etc. Si: (reg) langălău, grăbițel. 2 (Pex) Pâine nedospită și prost coaptă.

pălăniță sf vz palaneț

palaneț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”.

PALANEȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pâine numită ~.)

*PALANEȚ s. (reg.) grăbițel, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pîine numită ~.)

palaneț, palanețe, s.n. (reg.) turtă din aluat, umplută cu brânză, urdă sau magiun; langălău, grăbițel.