12 definiții pentru pair par


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

pair sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 355 / V: (rar) par / P: per și (rar) pa-ir / S și: per / Pl: ~i / E: fr pair] 1 Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia, în epoca feudală. 2 Titlu purtat între anii 1814-1848 de membrii uneia dintre cele două camere legislative din Franța. 3 Titlu purtat în prezent de membrii Camerei Lorzilor din Anglia. 4-6 Persoană având titlul de pair (1-3).

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PAIR, pairi, s. m. Mare vasal al regelui Franței, în epoca feudală; membru (numit pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative care au funcționat în Franța între 1814 și 1848; grad de noblețe în Anglia, conferind privilegiul de a fi membru de drept al Camerei lorzilor. [Obșteasca adunare] avea drept să judice în pricini de vini mari și de stat întocmai ca și camerile pairilor de acum din Franța și Englitera. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. I 445. – Pronunțat; per.

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair)

PAIR [pr.: per] m. 1) (în Franța și Anglia în epoca feudală) Mare vasal al regelui. 2) (în Anglia) Membru al Camerei Lorzilor. /<fr. pair

pair m. 1. se zicea odinioară de marii vasali ai regelui (în occident); 2. membru al Camerei înalte în Franța și în Anglia: Camera pairilor.

*pair m. Altă dată, mare vasal al regeluĭ în Francia: ceĭ doĭ-spre-zece pairĭ aĭ luĭ Carol cel Mare. Membru al Camereĭ Înalte de la 1815-1848 în Francia saŭ al celeĭ actuale în Anglia. – Acest cuv. vine d. fr. pair, care se pronunță per și chear se și scria așa vfr. El vine d. lat. par, egal, păreche. Italieniĭ zic pari. Decĭ rom. s’ar putea zice și par. În orĭ-ce caz, pair nu e recomandabil a zice, deși așa zic ceĭ maĭ mulțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. périi] (pai-)

Intrare: pair
  • pronunție: per
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pair
  • pairul
  • pairu‑
plural
  • pairi
  • pairii
genitiv-dativ singular
  • pair
  • pairului
plural
  • pairi
  • pairilor
vocativ singular
  • pairule
  • paire
plural
  • pairilor
par2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • par
  • parul
  • paru‑
plural
  • pari
  • parii
genitiv-dativ singular
  • par
  • parului
plural
  • pari
  • parilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pair par

  • 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • [Obșteasca adunare] avea drept să judice în pricini de vini mari și de stat întocmai ca și camerile pairilor de acum din Franța și Englitera. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. I 445.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: