PAIC, paici, s. m. (Turcism învechit) Soldat din garda sultanului sau din garda care slujea pe domnii țărilor romînești. Fără a aștepta răspuns, măria-sa făcu semn cătră paicii care purtau de dîrlogi caii. SADOVEANU, J. 24. [Puiul șoimului] din cuib n-a zbura, Pînă ce el n-a mînca Carne dulce de paic Și ochi negri de voinic. MARIAN, O. I 111. Paicii slujeau lîngă domn și erau încinși cu brîie de argint. BĂLCESCU, O. I 122.