PAHARNIC s.m. (Mold., ȚR) Rang boieresc în Țările Române. A: Tăie Ștefan-Vodă pre Isaiia vornicul și pre Negrilă paharnicul. URECHE. Stoico păharnicul și cu alții ... au făcut, cum au putut ș-au fugit ș-acee în Moldova. NECULCE; cf. NCL II, 292, 293 ; IM 1754, 77^v, 145^v; CRON. SEC. XVIII, 28^r. B: Zise paharnicului să aducă aminte de dînsul împăratului. ÎNV. 1642, 18^r. Să înveațe stolnicii și paharnicii. IT 1758, 126^r; cf. LEX., 22^r; R. POPESCU; R. GRECEANU; IM 1730, 109^r; 205^v; LET. ȚR, 33^v. // C: Să înveațe stolnicii și paharnicii. IT 1767, 4^r. ♦ Persoană care toarnă băutura în pahare. B: Greși cel mai mare peste paharnicii împăratului. BIBLIA (1688). Vinoče (r )patel. Păharnic. LEX. 1683, 8^r; cf. MARDARIE, 290; LEX. 1683, 82^r. Etimologie: pahar + suf. -nic. Cf. c u p a r, m e s c ă t o r.