PAFTA, paftale, s. f. Încheietoare de metal la haine sau la cingători, uneori împodobită cu pietre prețioase. V. agrafă, cataramă. Sabia aceasta scumpă... era ținută de o cingătoare de fir cu paftale de argint. SADOVEANU, O. I 488. Poiana venea rotundă și înclinată pe pieptul unui deal... ca o pafta de piatră verde, sub piepții unei armuri. GALACTION, O. I 281. Argintarii nomazi au făurit tavele și ibricele, căldărușele și colanele, brățările și paftalele (fibulele) de la Pietroasa. ODOBESCU, S. III 638. ♦ Cingătoare compusă din plăci de metal, legate între ele cu lănțișoare sau bătute cu ținte. Străluce de departe în haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept împodobite Și-ncinse cu paftale de piatră nestimată. ALECSANDRI, P. VI 6.