PADOC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru iepe și mînji; (la gospodăriile mari) teren îngrădit și acoperit cu iarbă, în apropierea grajdului, în care se scot animalele la soare și la aer. Au fost construite padocuri, prevăzute vara cu umbrare, pentru a feri animalele de insolații. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2891. ♦ Loc îngrădit lîngă un hipodrom unde sînt plimbați caii înainte de alergări.