8 definiții pentru pătuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătuleț2 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: pat1 + -uleț] (Rar) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6).

pătuleț1 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: pătul1 + -eț] 1-22 (Reg; șhp) Pătulaș (1-22).

PĂTULÉȚ, pătulețe, s. n. (Rar) Pătuț.

PĂTULÉȚ, pătulețe, s. n. (Rar) Pătuț. – Din pat + suf. -ul-eț.

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTULÉȚ s. v. pătuc, pătuț.

Intrare: pătuleț
pătuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătuleț
  • pătulețul
  • pătulețu‑
plural
  • pătulețe
  • pătulețele
genitiv-dativ singular
  • pătuleț
  • pătulețului
plural
  • pătulețe
  • pătulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pătuleț

etimologie:

  • pat + sufix -ul-eț.
    surse: DLRM