5 definiții pentru pătăchie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătăchie sf [At: I. CR. VII, 154 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Par1 (1). 2 (Mun) Nuia groasă. 3 Pătăchir. 4 (Reg) Femeie urâtă.

pătăchíe f. (ngr. patagí și pátagos, zgomot, tărăboĭ, d. patásso, bat, cĭomăgesc). (Mold. Munt. Prăjină, toroĭpan, toropală: fugĭ de aicĭ, că te ĭaŭ cu pătăchia! Munt. Dun. Nuĭaŭa de care e legată o undiță la pescuit. Fc. Prăjina cu care se aprind și se sting lumînările la policandre în biserică. V. dîrjală, păleață, premeteală, stică.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTĂCHÍE s. v. bâtă, ciomag, măciucă, par, prăjină.

pătăchie s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. PAR. PRĂJINĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pătăchíe, pătăchíi, s.f. (reg.) 1. par, ciomag; nuia groasă. 2. femeie urâtă.

Intrare: pătăchie
pătăchie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătăchie
  • pătăchia
plural
  • pătăchii
  • pătăchiile
genitiv-dativ singular
  • pătăchii
  • pătăchiei
plural
  • pătăchii
  • pătăchiilor
vocativ singular
plural