4 definiții pentru părtăluitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
părtăluitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: părtălui + -tor] (Ban) Părtinitor (1).
PĂRTĂLUITOR adj. (Ban., Trans. SV) Părtinitor. A tot rendul de om perteluitor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Pĕrteluilor. AC, 359; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: părtăloi + suf. -tor. Vezi și părtălui.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PĂRTĂLUITÓR adj. v. parțial, părtinitor, pătimaș, subiectiv, tendențios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
părtăluitor adj. v. PARȚIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAȘ. SUBIECTIV. TENDENȚIOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: părtăluitor
părtăluitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)