4 definiții pentru părtăluitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

părtăluitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: părtălui + -tor] (Ban) Părtinitor (1).

PĂRTĂLUITOR adj. (Ban., Trans. SV) Părtinitor. A tot rendul de om perteluitor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Pĕrteluilor. AC, 359; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: părtăloi + suf. -tor. Vezi și părtălui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂRTĂLUITÓR adj. v. parțial, părtinitor, pătimaș, subiectiv, tendențios.

părtăluitor adj. v. PARȚIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAȘ. SUBIECTIV. TENDENȚIOS.

Intrare: părtăluitor
părtăluitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtăluitor
  • părtăluitorul
  • părtăluitoru‑
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarea
plural
  • părtăluitori
  • părtăluitorii
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarele
genitiv-dativ singular
  • părtăluitor
  • părtăluitorului
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarei
plural
  • părtăluitori
  • părtăluitorilor
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)