4 definiții pentru părtăluitor

Explicative DEX

părtăluitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: părtălui + -tor] (Ban) Părtinitor (1).

Sinonime

PĂRTĂLUITOR adj. v. parțial, părtinitor, pătimaș, subiectiv, tendențios.

părtăluitor adj. v. PARȚIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAȘ. SUBIECTIV. TENDENȚIOS.

Regionalisme / arhaisme

PĂRTĂLUITOR adj. (Ban., Trans. SV) Părtinitor. A tot rendul de om perteluitor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Pĕrteluilor. AC, 359; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: părtăloi + suf. -tor. Vezi și părtălui.

Intrare: părtăluitor
părtăluitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtăluitor
  • părtăluitorul
  • părtăluitoru‑
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarea
plural
  • părtăluitori
  • părtăluitorii
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarele
genitiv-dativ singular
  • părtăluitor
  • părtăluitorului
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarei
plural
  • părtăluitori
  • părtăluitorilor
  • părtăluitoare
  • părtăluitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)