2 definiții pentru părăcluire
Explicative DEX
părăcluire sf [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 43 / Pl: ~ri / E: cf părăcli] (Trs) Sfărâmare a pietrei.
Regionalisme / arhaisme
părăcluire, părăcluiri, s.f. (reg.) spargere, sfărâmare a pietrei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: părăcluire
părăcluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |