3 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păncănit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: păcăni] 1-2 (Om) aiurit Si: zănatic, zăpăcit.

păncăni vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nesc, păncăn / E: nct] (Mun) 1 A face ceva, pentru a nu sta degeaba. 2 A face lucruri neînsemnate, mărunte. 3 A umbla fără rost.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păncănít, păncănítă, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, zănatic.

păncăní, păncănésc, și pắncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană.

Intrare: păncănit
păncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păncănit
  • păncănitul
  • păncănitu‑
  • păncăni
  • păncănita
plural
  • păncăniți
  • păncăniții
  • păncănite
  • păncănitele
genitiv-dativ singular
  • păncănit
  • păncănitului
  • păncănite
  • păncănitei
plural
  • păncăniți
  • păncăniților
  • păncănite
  • păncănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: păncăni (1 -n)
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păncăni
  • păncănire
  • păncănit
  • păncănitu‑
  • păncănind
  • păncănindu‑
singular plural
  • păncăne
  • păncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păncăn
(să)
  • păncăn
  • păncăneam
  • păncănii
  • păncănisem
a II-a (tu)
  • păncăni
(să)
  • păncăni
  • păncăneai
  • păncăniși
  • păncăniseși
a III-a (el, ea)
  • păncăne
(să)
  • păncăne
  • păncănea
  • păncăni
  • păncănise
plural I (noi)
  • păncănim
(să)
  • păncănim
  • păncăneam
  • păncănirăm
  • păncăniserăm
  • păncănisem
a II-a (voi)
  • păncăniți
(să)
  • păncăniți
  • păncăneați
  • păncănirăți
  • păncăniserăți
  • păncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păncăne
(să)
  • păncăne
  • păncăneau
  • păncăni
  • păncăniseră
Intrare: păncăni (1 -nesc)
păncăni (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păncăni
  • păncănire
  • păncănit
  • păncănitu‑
  • păncănind
  • păncănindu‑
singular plural
  • păncănește
  • păncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păncănesc
(să)
  • păncănesc
  • păncăneam
  • păncănii
  • păncănisem
a II-a (tu)
  • păncănești
(să)
  • păncănești
  • păncăneai
  • păncăniși
  • păncăniseși
a III-a (el, ea)
  • păncănește
(să)
  • păncănească
  • păncănea
  • păncăni
  • păncănise
plural I (noi)
  • păncănim
(să)
  • păncănim
  • păncăneam
  • păncănirăm
  • păncăniserăm
  • păncănisem
a II-a (voi)
  • păncăniți
(să)
  • păncăniți
  • păncăneați
  • păncănirăți
  • păncăniserăți
  • păncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păncănesc
(să)
  • păncănească
  • păncăneau
  • păncăni
  • păncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)