2 definiții pentru pălătuială
Explicative DEX
pălătuială sf [At: CIAUȘANU, V. 186 / Pl: ~ieli / E: pălătui1 + -eală] (Olt) 1 Locuire într-un palat. 2 (Pex) Trai din belșug, fără a duce lipsă de nimic.
Arhaisme și regionalisme
pălătuială, pălătuieli, s.f. (reg.) 1. locuire într-un palat. 2. a locui împreună cu cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pălătuială
pălătuială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||