pălăngi vt [At: ȘEZ. IV, 100 / Pzi: ~gesc / E: pălangă] 1-2 (Reg) A lovi cu putere (doborând la pământ). 3 (Îe) Fură de ~gește Fură mult și fără teamă.

pălăngésc v. tr. (d. palancă 1). Vest. Polignesc, dobor: ploaĭa a pălăngit grîu.

polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.

pălăngi, pălăngesc, vb. IV (reg.) a lovi cu putere (doborând la pământ).